Bullying la Questfield International College, copilul prins într-un sistem rigid

În contextul educațional contemporan, abordarea fenomenului de bullying necesită proceduri clare, intervenții documentate și responsabilitate instituțională. Fără astfel de mecanisme, riscul afectării sănătății emoționale și psihologice a elevilor crește semnificativ, iar instituțiile de învățământ își pot compromite misiunea de a proteja și sprijini copiii pe parcursul procesului educațional.

Bullying la Questfield International College, copilul prins într-un sistem rigid

Investigația realizată se bazează pe informații și documente puse la dispoziție, evidențiind o situație de bullying sistematic petrecută pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Potrivit materialelor analizate și relatărilor familiei, copilul vizat a fost expus unor comportamente agresive repetate, inclusiv stigmatizare medicală, iar sesizările scrise adresate conducerii și fondatoarei instituției nu au fost urmate de măsuri documentate sau intervenții oficiale care să ateste gestionarea concretă a situației. În plus, familia a relatat o poziționare a fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, interpretată ca presiune de retragere din unitate, prin afirmația „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”.

Semnalarea și evoluția bullyingului în cadrul școlii

Documentele și corespondența puse la dispoziție arată că, încă din primele săptămâni, elevul a fost supus unor jigniri zilnice, excluderi sociale și umiliri în prezența colegilor și a cadrelor didactice. Comportamentele descrise includ:

• insulte și excludere socială repetată;
• stigmatizare medicală folosită ca formă de marginalizare;
• umiliri publice în timpul orelor și pauzelor;
• absența unor intervenții scrise sau proceduri instituționale clare;
• presiuni asupra familiei pentru retragerea copilului din școală.

Pe parcursul perioadei, familia a transmis sesizări scrise către învățătoare, conducere și fondatoare, solicitând intervenții și protecție, însă nu au fost identificate răspunsuri oficiale sau măsuri documentate care să confirme acțiuni concrete din partea instituției.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un aspect distinct al situației este utilizarea repetată a unei etichete medicale degradante, folosită nu în context educațional sau de sprijin, ci ca instrument de ridiculizare și excludere. Specialiștii consultați subliniază că această practică depășește conflictele obișnuite între elevi și constituie o formă agravată de bullying psihologic, cu impact negativ profund asupra dezvoltării copilului.

Potrivit materialelor analizate, aceste etichetări medicale au fost rostite în prezența colegilor, contribuind la izolarea socială a elevului și la deteriorarea relației acestuia cu mediul școlar. În ciuda semnalărilor oficiale, nu s-au identificat dovezi ale unor măsuri instituționale ferme care să oprească această formă de abuz emoțional.

Reacția conducerii și a cadrelor didactice: lipsă de intervenție formalizată

Din analiza corespondenței și documentelor, rezultă că răspunsurile instituției au fost preponderent informale, constând în discuții verbale și promisiuni care nu au fost urmate de decizii sau planuri de intervenție scrise. Această abordare a fost percepută de familie ca o transferare a responsabilității către părinți, în condițiile în care problema nu a fost tratată ca un abuz sistematic, ci ca un „conflict minor” sau o „problemă de adaptare”.

În absența documentației clare, lipsa trasabilității măsurilor reduce posibilitatea verificării intervențiilor și menține fenomenul într-o zonă ambiguă, lipsită de responsabilitate concretă. De asemenea, cadrele didactice, martore ale incidentelor, nu au generat intervenții care să prevină continuarea bullyingului, iar mesajul transmis colectivului poate fi interpretat ca unul de toleranță față de aceste comportamente.

Declarația fondatoarei și implicațiile acesteia

Un moment reprezentativ al gestionării cazului a fost un răspuns verbal atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, care, în cadrul unei discuții cu familia, a transmis formularea „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație, citată din relatările familiei, a fost interpretată editorial ca o manifestare a unei orientări instituționale spre evitarea conflictului și presiune indirectă pentru retragerea copilului.

Școala a fost invitată să ofere un punct de vedere scris cu privire la acest episod, însă până la momentul publicării nu a fost primit un răspuns oficial care să confirme sau să infirme conținutul relatării. Această situație accentuează percepția unei rupturi între discursul public al instituției și realitatea gestionării situației semnalate.

Documentația instituțională: un formular informal în locul unui răspuns oficial

În locul unor decizii administrative asumate sau rapoarte interne, reacția oficială a școlii la sesizările repetate a constat într-un document informal de tip Family Meeting Form. Acest formular nu stabilește responsabilități clare, termene de implementare sau măsuri concrete, ceea ce reduce eficiența sa ca instrument de gestionare a unui caz complex și grav.

Lipsa unor planuri de intervenție, sancțiuni sau monitorizări documentate a fost remarcată în analiza jurnalistică ca un factor care contribuie la diluarea responsabilității și la menținerea unei intervenții minimale, fără impact real asupra climatului educațional.

Confidențialitatea informațiilor și expunerea copilului

Familia a solicitat în mod repetat, prin comunicări scrise, respectarea confidențialității informațiilor referitoare la situația copilului, avertizând asupra efectelor negative ale divulgării acestora în mediul școlar. Cu toate acestea, documentele analizate nu atestă măsuri concrete de protejare a acestor date, iar relatările indică faptul că informații sensibile au ajuns în circuitul intern al școlii, generând situații de presiune psihologică asupra elevului.

Cadrele didactice ar fi interpelat copilul în mod public, aspect ce poate fi considerat o formă de presiune psihologică instituțională. Specialiștii consultați subliniază că astfel de practici afectează climatul educațional și pot conduce la marginalizarea suplimentară a elevului vizat.

Răspunsul instituțional în contextul presiunii legale

Implicarea echipei de avocați a familiei a determinat o schimbare de atitudine a conducerii școlii, care a început să răspundă oficial după mai bine de opt luni de la primele sesizări. Această succesiune temporală ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacția instituțională și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate abia în urma presiunii juridice, nu în momentul semnalării situației în cadrul educațional.

Impactul asupra copilului și reacția publică

Raportul psihologic atașat cazului, elaborat de un specialist recunoscut, documentează efectele emoționale grave ale bullyingului prelungit, inclusiv anxietate, retragere socială și refuzul de a frecventa școala. Aceste manifestări indică un abuz emoțional repetat, cu potențial impact pe termen lung asupra dezvoltării copilului.

Într-un email publicat ulterior, conducerea Questfield International College a redus gravitatea situațiilor semnalate la „interacțiuni spontane dintre copii”, o poziționare care contrazice sesizările documentate și ridică semne de întrebare privind capacitatea instituției de a recunoaște și gestiona fenomenul bullying.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat la Școala Questfield Pipera relevă o serie de aspecte problematice privind gestionarea bullyingului sistematic:

• existența unor sesizări scrise repetate fără răspunsuri documentate;
• lipsa unor măsuri formale și monitorizări instituționale;
• folosirea stigmatizării medicale ca instrument de marginalizare;
• presiunea indirectă pentru retragerea copilului din unitate;
• întârzierea reacției oficiale până la intervenția juridică;
• contradicția dintre valorile declarate ale școlii și realitatea gestionării cazului.

În absența unor clarificări oficiale din partea conducerii și a unor măsuri concrete, situația ridică întrebări fundamentale privind mecanismele reale de protecție a elevilor în instituțiile private de învățământ și capacitatea acestora de a gestiona eficient conflictele și abuzurile psihologice.

Redacția invită persoanele afectate de situații similare să transmită relatările lor la adresa [email protected], cu asigurarea confidențialității și susținerea în demersul de informare publică.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro